Panica…
Cand esti prins intre cosmar si realitate,ce iti ramane sa faci?Sa te afunzi in lumea ta cea linstita si frumoasa,sau…sa fii mereu cu ochii larg deschisi catre realitate?Inca sunt in dubii in ceea ce priveste existentza mea.Sunt la limita,acea limita care te impinge spre un abis de unde nu mai poti iesi.Cu toate eforturile tale de a incerca de a te retrage la normalitate,se pare ca este mult prea tarziu.Si totusi,ce ramane de facut?Pana si soarele sangeriu iti intra in vene si te cuprinde acea stare de panica…mereu panica,acea pasare neagra cu ghiare foarte lungi care iti rapeste si ultima suflare.
The URI to TrackBack this entry is: http://ramonacarcota.wordpress.com/2009/11/21/panica/trackback/
TRIST,DAR ADEVARAT.NUMAI CA OAMENII PUTERNICI REUSESC SA TREACA PESTE TOATE PANICILE,PESTE TOATE NELINISTILE SI NEMULTUMIRILE.ARTA NE INALTA !
HAI SA PRIVIM CERUL FARA NORI,RASARITUL SOARELUI CARE NE UMPLE DE VIATA,SA ASCULTAM CIRIPITUL PASARELELOR SI SA NE BUCURAM PUR SI…SIMPLU ! NU-I ASDA CA PUTEM ?!