Eva

De aș fi fost altcineva
să mă fi numit Eva
ai fi trăit ieri cu absența mea
Cuvintele nerostite stau chircite
Toate au trecut
A rămas prezentul nenăscut
Putrezită-mi  fi-va carnea din care ai mușcat
trupul înfulecat din tălpi pîn-la gură cu ură
Am fost doi în noiembrie
Doar furnicături și lovituri în decembrie…
și-aș vrea să-mi uit de tine
plimbîndu-mă prin mine…

Crinul alb

Clepsidra destinului înghite visul timpului
Fluturi ce zboara în fiecare colţ din mine
aşa cum zburdă caii pe câmpii.

Nu simţi frigul ce m-apasă?
Timpul nostru a-ngheţat
Clepsidra cu vise furate s-a spart
iar fluturii nu zboară în noapte.

În cer de vei fi plecat
În umbra nopţii m-ai lăsat
cu vocea fără glas
Având de la tine un amărât de ceas.

Se risipesc amintirile-n mare
scoicile au pete şi gust de sare
S-au copt acum fructele de mare
iar tu ucis ai fost de nisipul îmbrăcat în soare.

Iarna te caut
Vara ma cauti
Iar primavara mă caut pe mine

Buzele-mi încinse dau să-ţi sărute racoarea alor tale buze
Ascund gustul neîntîlnit
şi dau năvală gustului fără de iubire.

Iubirile s-au rătăcit pe jos
Crinul alb s-a ofilit în palma-ţi plină de păcate
şi Timpul a îngheţat în noapte.